Lasă pe mâine ce nu poți face azi (tratat de zoo-antropologie)

Homo politechnicus e, prin definiție, o formă a speciei umane care încearcă să  scape de griji, cu cât acestea se înmulțesc. În timpul ciclului anual, apare o anumită perioadă, numită de specialiștii zoo-antropologi syndrom sessionis. În general, organismele despre care vorbeam ating această stare de nirvana fizică și spirituală în timpul sezonului hibernal, cam la o lună după solstițiul de iarnă. Scopul principal al animalului e trecerea cu cât mai mare ușurință peste această perioadă în care entitățile superioare, specii derivate din Homo studentis: Homo professorus fututincur, îi supun la niște probe de anduranță fizică și psihică, denumite aexamene. De aici, indivizii Homo studentis se despart în două grupuri: Homo politechnicus aeminentus și Homo politechnicus fraecamaenta. Din cel de-al doilea grup se evidențiază un anumit număr de politehniști care, reușind să intre în grațiile superiorilor prin procedeul lingaeculo, trec acele probe fără prea mari probleme. Ceilalți, datorită comodității conferite de statutul de fraecamaenta, nu se stressează prea mult și preferă să amâne cât mai mult momentul aexamen-ului, chiar până la sfârșitul sezonului estival, începutul perioadei autumnale, deși acest fapt nu le aduce beneficii, ei preferând să își petreacă nopțile făcând orice altceva decât dedicarea timpului pregătirii pentru probă.

Această analiză a comportamenului speciei Homo politechnicus a fost făcută în conformitate cu normele europene, cu ISO 666/2009 și cu STAS 90210 – 1990 capitolul 13.