Încet, încet se apropie Crăciunul. N-avem încă zăpadă, dar simțim mirosul de portocale. Nu e polei, dar avem luminițe. N-am afumat cârnați, dar avem colindători. Avem griji și zilele astea comemorăm Revoluția din 89, dar avem prieteni și familie alături de care ne simțim bine. Avem conducători necinstiți, dar în cuptor crește cozonacul. Nu sunt bani prea mulți, dar orice zâmbet al unui copil care primește cadou de la Moșu’ valorează mai mult decât orice.
Nu vă urez nimic încă, o s-o fac la timpul potrivit, dar astăzi, pentru prima oară anul ăsta, m-am trezit cu spiritul Crăciunului în sânge, și cred că merită să împart. Nu e dracu’ chiar atât de negru!
Leave a Reply