A fost prea mare victoria de aseară a CFR-ului cu Roma, pentru ca steliştii să învingă. Mi se pare normal să fac o astfel de comparaţie pentru că s-a făcut legătura permanent cu meciul de aseară. Poate prea mult. Cred că ar fi bine ca jucatorii de fotbal să fie total izolaţi înaintea meciurilor, pentru a nu fi influenţaţi de evenimentele de pe stadioane. Steaua a plecat din start cu complexul că trebuie să fie mai buni decât rivalii lor din campionat. Astfel, s-a întâmplat cum li se întâmplă complexaţilor, şi-au ratat obiectivul.
Dacă distinsul oier tuna înaintea meciului că ai lui vor face un meci mare, că ce Klose, ce Schweinsteiger, ce Toni, noi îl avem pe Arturică, pe Semedel (asta sună a Sămădău – cunoscătorii ştiu), pe Tojăţuş… Arturică, sărăcuţu’, în afară de vreo două ocazii, între care o bară şi un şut peste poartă, nu a existat pe teren. Lent, fără idei, dar cu pretenţii de brazilian. Prietene, aici nu suntem la street soccer să-mi dai pasă cu curu’ în timp ce stai în mâini. Semedo a alergat mai ceva ca Bănel pe vremea când era înjurat de galerie, iar Toja – curcă beată fără aripi. În afară de pase înapoi şi la adversar, nu s-a remarcat cu nimic. Însă el are o scuză, şi prin aceasta vreau să evidenţiez vina extrem de mare a antrenorului Marius Lăcătuş. Toja este jucător de bandă stângă, el neavând ce căuta în centrul liniei de mijloc. Marius Lăcătuş a început meciul aşa, numai de gura patronului. La mijloc, putea să înceapă meciul cu Tiago. O altă greşeală tactică a fost neintroducerea încă din primul minut a lui Stancu. Cu siguranţă că, pus în situaţiile lui Arthuro, se comporta mult mai bine, pentru că este mai rapid, mai tânăr şi mai şmecher.
De lăudat, Petre Marin care a jucat bine, deşi are 35 de ani şi mulţi la vârsta lui dau cu stângu-n dreptu’. Şi Dayro Moreno, care a dovedit din nou că n-are cu cine. Chiar şi Lovin mi s-a părut bun, cu toate că n-a făcut mare lucru. Pasele lui au fost în proporţie de 90%, precise. Dar, fără discuţie, cel mai bun jucător al Stelei, a fost Zapata, cu vreo 5, 6 intervenţii de povestit nepoţilor. După episodul Carlos, e fenomenal să ai între buturi un asemenea portar.
Paradoxal e că Steaua nu a făcut tocmai un meci rău. Adică, pe alocuri, au avut combinaţii frumoase. Însă se vede lipsa unui lider în teren, şi a unui playmaker veritabil. Cum este Rădoi, în primul caz. Pentru cel de-al doilea nu pot găsi un corespondent. Poate cum era Hagi la Naţională.
Echipa Stelei:
Zapata – 9; Ogăraru – 6; Goian – 6; Ghionea – 6; Petre Marin – 7; Szekely – 6; Toja – 4; Lovin – 7; Semedo – 6; Moreno – 7; Arthuro – 5;
Schimbări: Arthuro<==>B. Stancu; Toja<==>Ov. Petre; Szekely<==>Kapetanos.
Leave a Reply