Cum să nu devenim Румыния

Disclaimer: Nu sunt jurnalist sau scriitor, nu am studii politice, îmi place istoria, iar acest articol nu e decât o analiză stângace din perspectiva unui cetățean simplu, progresist, pacifist, pro-european.

Context

Pe 24 noiembrie 2024, în turul 1 al alegerilor prezidențiale din România, acest candidat, Călin Georgescu, venit parcă de nicăieri, a reușit neverosimil să strângă aproape 23% din voturi, în detrimentul lui Marcel Ciolacu, de la PSD, a lui Nicolae Ciucă, de la PNL, a lui George Simion, de la AUR, și a lui Mircea Geoană, independent.

Ascensiunea lui Călin Georgescu și cei ~23%: De ce l-au ales românii în turul I?

S-a întâmplat: Călin Georgescu a reușit să obțină ~23% în primul tur al alegerilor prezidențiale. Dacă stăm să analizăm, are oarecum sens, dar întrebarea care ne frământă pe toți acum e: cum s-a ajuns aici și ce înseamnă asta pentru turul doi? Hai să ne uităm la câteva aspecte cheie.

Cine e Călin Georgescu și de ce a cucerit 2 milioane de români?

În primul rând, cine e omul? Un "independent" cu un discurs bine lucrat pe niște teme care apasă fix pe butoanele corecte: agricultură ecologică, valori tradiționale, "eliberarea de jugul străin". Promite marea cu sarea, fără să explice concret cum va livra. Și totuși, de ce a prins la public, având în vedere că l-am auzit cum bate câmpii? (vezi delirurile lui despre apă, extratereștrii, 5G și altele)

Ei bine, Georgescu nu doar că a vorbit mult, dar a și comunicat exact unde trebuia: pe TikTok, rețeaua care dovedește deja de ceva vreme că poate fi noul teren de joacă electoral, după ce acum câțiva ani, acțiunea se întâmpla pe Facebook. Cu peste 400.000 de urmăritori și o prezență constantă în feed-urile oamenilor, prin comentarii și video-uri postate și repostate de conturi mai mult sau mai puțin reale, a reușit să transforme like-urile în voturi. În afară de asta, s-a folosit de un discurs emoțional, știind exact ce trebuie să spună, folosind inflexiuni vocale care aduc aminte de conducatorii autoritarieni din secolul 20, și un vocabular fără prea mult sens, dar pompos.

În plus, folosindu-se de campania nemarcată și de influencerii care au picat în plasă, plus o grămadă de conturi false și boți. Mai mult decât atât, deși campania electorală s-a încheiat vineri, aceste conturi atât false cât și reale, au continuat să posteze, fără oprire, până în prezent. Nu zic că ceilalți candidați nu s-au folosit de tertipuri de genul ăsta, numai că au făcut-o la o scară infimă, față de CG11.

Analiză rapidă: de ce l-au votat?

Să vorbim pe cifre. Cu 22,94% din voturi, Georgescu i-a lăsat pe Elena Lasconi (19,18%) și Marcel Ciolacu (19,15%) să se bată pe locul trei. Diferența dintre locurile doi și trei? Doar 2.742 de voturi. Așadar, fiecare vot contează – un adevăr pe care nu-l putem ignora.

Dar ce spune rezultatul lui despre români? În mare parte, alegătorii săi par să fie cei dezamăgiți de status quo, cei care caută o soluție radicală. Mai mult, discursul său orientat spre "valori naționale" a prins la cei care simt că direcția pro-europeană a țării nu i-a ajutat suficient. Au dreptate, în bula și în contextul lor.

Ce putem învăța din asta?

Rezultatul obținut de Călin Georgescu în turul I al alegerilor prezidențiale ar trebui să se transforme într-un studiu de caz despre cum nemulțumirile reale ale societății, combinate cu strategii bine plasate și slăbiciunile adversarilor politici, pot duce la o schimbare neașteptată în peisajul politic.

În primul rând, succesul lui Călin Georgescu nu a venit în gol. A profitat de o acumulare de frustrări adânc înrădăcinate în electorat: sărăcia rurală (cel puțin), lipsa oportunităților pentru tineri, dezamăgirile legate de politica externă și percepția că direcția pro-europeană a țării nu a adus beneficii tangibile pentru majoritatea populației. Aceste nemulțumiri sunt probleme reale, dar, în loc să propună soluții concrete, Georgescu a livrat exact ceea ce mulți români doreau să audă:

• Critica Sistemului: Georgescu a poziționat cumva „sistemul” ca fiind inamicul comun al tuturor, fără să definească clar ce înseamnă acest sistem. Este o strategie de marketing politic, care a permis fiecărui alegător să își proiecteze propriile frustrări asupra țintei propuse de el.
• Mesaje Emoționale: Adresate unui segment de populație care s-a săturat de actuala clasă politică, discursul lui setat pe individualitate națională, suveranitate și "demnitate" a rezonat puternic. Folosind o retorică ce amintește de perioada interbelică, a știut să îmbine nostalgia pentru o "Românie Mare" (vorbea într-un podcast de Nistru pân la Tisa) imaginară cu frustrările prezentului.
• Platforma Modernă: Alegerea TikTok-ului și a altor rețele sociale ca teren principal de luptă a fost esențială. Spre deosebire de televiziune, unde dezbaterile se axează pe detalii, rețelele sociale favorizează mesajele scurte, emoționale și ușor de consumat. Aici, Georgescu a excelat, livrând conținut viral care a ajuns la milioane de români.

În al doilea rând, acest succes nu a fost doar rezultatul strategiei sale, ci și al eșecurilor adversarilor, care s-au împotmolit în lupte interne și mesaje confuze.

• USR și Elena Lasconi: USR a reușit să mobilizeze diaspora, însă a ignorat complet mediul rural. În orașe mici și sate, unde accesul la resurse este mai redus, mesajele USR pur și simplu nu au ajuns. În timp ce Lasconi a captat atenția unei părți din electoratul urban, USR a ratat șansa de a câștiga teren în zonele unde Georgescu a dominat. În plus, lipsa de experiență a candidatei, deși destul de competentă în rolul ei de primar, pare că și-a spus cuvântul. De asemenea, gafele legate de LGBT, biserică, etc. nu au ajutat-o, personal fiind unul dintre sceptici, și votând-o doar prin prisma faptului că, dintre toți, a părut răul cel mai mic.
• PSD și Marcel Ciolacu: PSD a pierdut mult din electoratul său tradițional, mai ales în mediul rural, unde alegătorii au fost atrași de discursul lui Georgescu. Ciolacu, perceput ca flegmatic și lipsit de carismă, nu a reușit să inspire încredere. Mesajele PSD au sunat vechi și irelevante pentru o populație obosită de promisiunile deja fumate.
• AUR și George Simion: Nu cred că a văzut-o venind. Deși era unul dintre favoriții la turul 2, și a folosit din plin atât TikTok cât și alte platforme de social media, a părut la fel de surprins de evoluția lui Călin Georgescu.
• PNL și Nicolae Ciucă: În mod similar, PNL a subestimat impactul rețelelor sociale și nu a reușit să construiască un mesaj coerent care să atragă electoratul mai tânăr. Ciucă, pentru mine, este un Peter Griffin mai puțin simpatic, cu dicție foarte proastă, și care inspiră inteligență sub medie.
• Mircea Geoană: N-am ce să zic foarte multe. Geoană e abonat la gafe, e demagog, semidoct și, pe deasupra, arogant. Unul dintre cele mai mari câștiguri de după turul 1 este că a declarat că se va retrage din politică.

Cine a mai greșit?

În afară de sus-numiții și găștile lor, mai sunt niște structuri și oameni care au greșit grav.

• Serviciile: Mi se pare incredibil că nu avem nicio informație legată de cum a reușit un candidat să meargă "pe sub radar" atâta timp. Serviciile de informații, care de obicei știu până și ce-a mâncat vecinu' la micul dejun, par să fi dormit adânc în fața acestui fenomen. Sau poate au știut și n-au comunicat? În ambele cazuri, e o problemă serioasă.
• Media: Presa mainstream a ales să-l ignore complet pe Georgescu, considerându-l un outsider fără șanse. În loc să investigheze și să dezbată public declarațiile lui problematice, l-au tratat ca pe o curiozitate marginală. Această tăcere asurzitoare i-a permis să-și construiască netulburat narativa, departe de orice scrutin jurnalistic serios.
• Sociologii: Marile case de sondare l-au plasat constant pe Georgescu la "și alții" în sondaje, cu procente neglijabile. INSCOP, CURS, IRES - toate au ratat fenomenul, fie din cauza metodologiei învechite care nu surprinde comportamentul electoral al tinerilor pe social media, fie din cauza presupunerilor preconcepute despre profilul votantului tipic.
• Alegătorii progresiști: Ne-am complăcut în bula noastră urbană, educată, corporatistă, unde toată lumea gândește la fel. Am râs de "conspiraționiști" și am distribuit meme-uri, în loc să încercăm să înțelegem de ce mesajul lui Georgescu rezonează cu atâția concetățeni. Disprețul nostru i-a împins și mai mult în brațele populismului.
• Klaus Iohannis: "Dulapul de la Cotroceni" a atins noi recorduri de pasivitate în ultimul an de mandat. Zero reacție la ascensiunea lui Georgescu, zero efort de a apăra valorile democratice și parcursul european al României. Preferă să-și termine mandatul în același stil în care l-a și exercitat - ca un spectator dezinteresat la propria președinție. A convocat, într-un final CSAT-ul - mult prea puțin, mult prea târziu.

Ce urmează pentru turul doi?

Cu un tur doi care se anunță exploziv între Georgescu și Lasconi, e clar că nu vorbim doar de o confruntare de idei, ci și de două viziuni opuse pentru România. Cum putem preveni un scenariu în care Georgescu câștigă? Iată câteva direcții:

1. Transparență totală: Alegătorii trebuie să știe exact ce înseamnă programul lui, foarte ambiguu, de altfel. Media, atât tradițională, cât și online, trebuie să-și răscumpere greșeala care s-ar putea dovedi fatală pentru democrația României și parcursul ei pro-european. Astfel, mă aștept să aflăm din ce în ce mai multe despre background-ul lui politic și social.
2. Mobilizare masivă la vot: Fiecare votant pro-european, pro-occidental trebuie să fie prezent pe 8 decembrie. Nu există scuze, dacă vrem să continuăm drumul ăsta relativ stabil pe care suntem. Cine nu e de acord cu mine, să se uite pe Street View history și să-și aducă aminte în ce rahat ne scăldam prin 2007-2008, în plină criză financiară, de-abia intrați în UE.
3. Debunking, dar cu stil: Nu atacuri la persoană, ci analize punctuale și bine argumentate. Declarațiile pro-ruse? Simpatiile față de personaje istorice dubioase? Toate trebuie scoase la lumină.
4. Social media smart: TikTok, Instagram, Facebook – toate trebuie inundate de mesaje pozitive și educative despre ce înseamnă un președinte ca Georgescu.
5. Votanții lui trebuie convinși: Nu prin ridiculizare sau atacuri, ci prin empatie și dialog. Trebuie să înțelegem că mulți dintre ei au votat din frustrare față de sistem și din dorința reală de schimbare. E important să le arătăm că există alternative constructive la extremism și că nemulțumirile lor pot fi adresate fără a pune în pericol stabilitatea țării.
6. Dezbaterile sunt cruciale: Lasconi trebuie să-l confrunte direct în dezbateri televizate, să expună lipsa de substanță din spatele retoricii lui și să prezinte soluții concrete la problemele reale pe care el le exploatează. Fiecare refuz al lui de a participa la dezbateri trebuie evidențiat public.
7. Rolul societății civile: ONG-urile, experții și liderii de opinie trebuie să se implice activ în explicarea consecințelor concrete ale unei potențiale președinții Georgescu. De la impactul economic până la relațiile internaționale, trebuie prezentat foarte clar ce înseamnă "suveranitatea" pe care o promite.
8. Contracararea dezinformării: Trebuie create rapid mecanisme de identificare și combatere a fake news-urilor și narativelor manipulatoare care au inundat spațiul online. Fact-checking-ul trebuie să fie rapid și distribuit pe aceleași canale unde dezinformarea e mai activă.

Concluzie: mai e timp, dar nu mult

Pe 24 noiembrie, aproape două milioane de români au votat un om care crede în informațiile din apă, invazii extraterestre și că nu e război în Ucraina. Sună a glumă proastă, dar e realitatea în care ne trezim cu toții.

Vestea bună? Mai avem o șansă pe 8 decembrie. Nu pentru că Lasconi ar fi candidatul perfect - departe de asta - ci pentru că alternativa e să ne întoarcem cu 30 de ani în urmă. Iar dacă vă întrebați ce înseamnă asta concret, întrebați-vă părinții cum era viața înainte de UE și NATO, sau celor trecuți de 30 de ani, aduceți-vă aminte de începutul anilor 2000. Sau uitați-vă la vecinii noștri din Est.

Într-o săptămână și câteva zile, decidem dacă vrem să rămânem pe harta Europei civilizate sau să devenim experiment politic pentru teorii conspiraționiste. Sună dramatic? Așa și e.

Așa că ieșiți la vot. Convingeți-vă familia, prietenii, colegii să iasă la vot. Pentru că data viitoare s-ar putea să nu mai aveți această opțiune.