Facebook se confundă în ziua de azi cu prezența online a unei entități, fie că e vorba de o persoană juridică, fie că e vorba de vecinul Gică de la 3. Personal, cred că fără a avea un cont de Facebook, nu poți să spui că ești internaut.
La începuturi, a fost Hi5. O aplicație web de factură total diferită, care s-a transformat destul de repede, cel puțin în ceea ce privește utilizatorii din România, într-o pădure plină de coca-style G4y20rZ și pitzipoance ahtiate după ștromeleag (și atenție). Apoi a apărut Twitter, care se vrea a fi o rețea de socializare ușor de folosit și cu impact maxim. E frumos da’ nu prea. Asta pentru că nu toată lumea reușește să se exprime coerent în doar 160 de caractere.
Pe la sfârșitul anului 2008, începutul anului 2009, ca din nimic, am început să aud din ce în ce mai mult de Facebook și, culmea, nu de la niște oameni la care m-aș fi așteptat să caute metode virtuale de agatzament, ci de la persoane serioase, care spun chestii pe care ai de ce să le iei în seamă.
Astăzi, nu mai e doar o “chestie” gen Hi5, s-a transformat într-o platformă de socializare completă, cu posibilități foarte multe. Se poate spune că într-adevăr, nu exiști ca și entitate on-line dacă nu ai cont Facebook. Aici poți să te întâlnești cu foști colegi din liceu, cu potențiali parteneri de afaceri, sau chiar cu oameni cu care n-ai altfel posibilitatea să interacționezi (gen vedete 🙂 ).
Așadar, nu văd un sfârșit prea apropiat al Facebook, ceea ce mă face să va dau un sfat: follow this link.
Leave a Reply