După un zbor de vreo trei ore, la 10 000 de metri altitudine, cu o viteză de 800 Km/h, şi o aterizare cu ceva emoţii având în vedere turbulenţele, probabil cât se poate de normale pentru membrii echipajului, apoi un val de aplauze din partea călătorilor (nu ştiam că aşa e tradiţia). Terminalul e cât un oraş mai mic din România. Am stat să recuperăm bagajele, cam un sfert de oră, după care am purces spre trenul care ne-a dus în oraş, la staţia Gare Centrale. Am cumpărat cartele de călătorie, care costă 11 euro (10 călătorii) şi sunt valabile pentru orice formă de transport în comun. Iar dacă este vorba de tranzit (mai puţin de 30 minute între compostări) călătoria respectivă nu se contabilizează. Nu există bariere de genul celor de la metroul bucureştean, aşa că dacă nu vrei să plăteşti, nu o faci. Nu am văzut controlori decât o dată, la metrou. Că veni vorba de metrou, staţiile sunt cam la 30 de secunde una de alta, iar trenurile vin cam la 2 minute, maxim 4-5, la oră de vârf, astfel neexistând scene de genul: Vă rog frumos, puteţi să vă daţi mai încolo, ca să mă pot îndesa şi eu? Mi s-a părut interesant faptul că metroul are zone unde iese la suprafaţă. Iată o poză din staţia Petillon.
Un lucru iar foarte interesant, a fost faptul că, pentru a ajunge în Brugge, ne-am cumpărat bilete dus-întors din Bruxelles, pe care le puteam folosi la orice tren mergea în acea direcţie. Din câte am observat, doar TGV e de altă categorie. Restul trenurilor sunt în aceeaşi căldare. Biletul până la Brugge şi retur a fost de 24,60 euro. “Naşii”, nişte oameni foarte zâmbitori şi amabili, sunt vorbitori de engleză, franceză, şi flamandă.
Leave a Reply