Xiaomi Redmi Note 3 Pro: Review

Prolog

Dacă mi-ați mai citit din articole, v-ați dat seama ca sunt ceea ce se numește un “gadget enthusiast”. Așa că acum vreo lună și jumătate, după ce am urmărit de la începutul anului evoluția pieței chineze de telefoane mobile, mi-am achiziționat un Xiaomi Redmi Note 3, varianta cu procesor Qualcomm Snapdragon 650.

Introducere

După ce am prospectat piața, am hotărât să-l achiziționez folosind Amazonul chinezesc – Aliexpress, de la un magazin care avea peste 4.9 stele de rating, peste 1000 de comenzi și cu comentarii pozitive, ca să nu existe decât o șansă infimă să-mi iau țeapă. Prețul final, cu tot cu transport până la birou a fost de 260 €, în care sunt incluse: una bucată Xiaomi Redmi Note 3, transport cu DHL Express până în fața ușii, folie de sticlă în valoare de 4.64 €, husa de silicon, două folii de plastic pentru ecran. Din păcate, folia de sticlă a căzut victimă transportului, ajungând crăpată. Am comandat în cele din urmă, tot din China, o altă folie de sticlă Nillkin care a ajuns prin poștă în stare perfectă în două săptămâni, și a costat 9 € (toate taxele incluse, transport gratuit). Drumul parcurs până la mine a început în Hong Kong, a trecut prin Frankfurt, Londra, Bergamo și București. La Londra a stat vreo 3 zile, pentru procesarea vamală și expedierea spre București. Urmărind pachetul cu ajutorul sistemului de tracking al DHL, am văzut că a ajuns în România la 4 și jumătate dimineața. La 10 și jumătate îl aveam. Per total, experiența a fost satisfăcătoare.

Unboxing

Xiaomi Redmi Note 3 a venit într-o cutie clasică, albă, fără briz brizuri inutile și destul de aerisită înăuntru. Conținutul cutiei, și el – clasic: Device-ul, două cărțulii, una cu instrucțiuni de utilizare, cealaltă cu certificatul de garanție tradus în mai multe limbi, un cablu microUSB și un incarcator de 5.5V – 2A. Politica actuală a majorității producătorilor chinezi este să nu mai includă și căști. Nu mă afectează cu absolut nimic acest lucru. Pe ecran avea aplicată o folie de protecție, la fel și pe spate. Sub folia de protecție de pe spate am găsit un sticker de hârtie lipit probabil cu cianacrilat, pentru că n-am reusit să-l dezlipesc decât după ce l-am invocat pe Cthulhu și am folosit un disc demachiant saturat cu spirt. Nu pot să îmi imaginez ce a fost în capul celui care a decis că acel sticker trebuie să se afle acolo, și mai ales ca trebuie să fie lipit cu lacrimi de pui de panda (copyright Creative Monkeyz), ca să nu-l dezlipească nimeni. Am purces la ținut apăsat pe butonul de pornire, a vibrat scurt și a făcut ochi.

First Boot

A pornit în aproximativ 2 minute. Configurarea inițială, cu tot cu contul Google și contul MIUI a durat și ea în jur de 2 minute. Prima impresie a fost: La dracu, fac ce fac și tot la MIUI ajung. Am fost însă plăcut impresionat de faptul că după ce am instalat un launcher normal (Google Now Launcher), în afară de faptul că totul arăta foarte bine și ordonat, nu mi s-a părut că ar fi apărut probleme de incompatibilitate vizuală între interfața MIUI și app drawerul Google. ROM-ul a fost unul instalat de vânzător, versiunea 7.1.9.0.0, bazat pe o versiune oficială mai veche, cu niște buguri care țin de înregistrarea SIM-ului în rețea, în sensul în care, după reboot dura vreo 2 minute până “își dădea seama” că are o cartelă introdusă.

Hardware

După cum spuneam mai sus, vine cu un SoC Qualcomm Snapdragon 650, cu 6 nuclee, dintre care două ARM Cortex A72 si patru ARM Cortex A53, având o frecvență de până la 1800 Mhz, acompaniate de un GPU Adreno 510 care suportă decodare 4K. Este primul terminal care vine cu acest nucleu, iar de la lansarea lui de pe 10 martie, au mai apărut doar încă vreo două telefoane, unul tot de la Xiaomi (MiMax), și unul de la Sony (Xperia X). În plus, 3 GB de memorie RAM, sunt absolut suficienți pentru orice fel de task la care poate fi supus telefonul, neîntâmpinând până acum în cele peste 3 luni și jumătate de utilizare zilnică nici un fel de lag, hang sau restart dubios.

Are o cameră principală de 16 MP care își face treaba onorabil în lumină naturală, și decent în lumină artificială sau noaptea (n-ai ce să ceri de la un senzor de telefon mobil sub 300 euro). Nu m-am simțit nemulțumit până acum, dar asta s-a întâmplat probabil și din cauza faptului că nu am avut așteptări prea mari de la cameră, plus că nu sunt vreun mare fotograf. Camera din față are 5 MP și iși face treaba fără probleme. Găsiți niște teste aici.

Senzorii prezenți sunt în număr suficient, putând să identific, busolă, magnetometru, giroscop, accelerometru, lumina, proximitate, pedometru, (A)GPS/Glonass. Astfel, vede fără probleme filmele 360 de pe facebook sau youtube și poate fi folosit cu un echipament ca Google Cardboard sau Samsung VR.

Bateria este cel puțin fenomenală. Are o capacitate de 4050 mAh, ținând în condiții de utilizare destul de intensă (waze, facebook, browsing, email, voice + sms) până la două zile.

În rest, telefonul dispune de trei butoane capacitive, difuzor mono, senzor de amprentă, butoane laterale de power și volum, led de notificare RGB.

Software

Din fabrică, telefonul vine cu o versiune de Android 5.1, customizată cu interfața de la Xiaomi, MIUI 7. Pentru că a ajuns la mine cu câteva zile înainte de lansarea oficială, evident că nu am avut ce sa fac decât să rămân cu ROM-ul ăla dubios de la vânzător. După vreo două săptămâni s-a lansat versiunea globală și am flashuit-o fără probleme urmând ghidurile existente pe forumul MIUI. La fel de fără probleme a funcționat și deblocarea oficială a bootloaderului necesară pentru instalarea unui custom recovery (TWRP). Între timp, comunitatea s-a dezvoltat foarte mult apărân multe ROM-uri neoficiale, customizate, pornind de la AOSP sau de la CyanogenMod, cu threaduri atât pe forumul MIUI, cât și pe xda-developers. Tot acolo se pot găsi informații despre rootare, care este extrem de simplă după instalarea TWRP.

Nu voi insista foarte mult pe instrucțiuni, pentru că sunt scrise destul de clar pe acele două forumuri, iar cineva care intră în dedesubturile Androidului ar trebui să știe să caute informații și să le înțeleagă având în vedere că sunt scrise foarte clar. Dacă nu se întâmplă chestia asta, poate că ar trebui să apeleze la altcineva pentru operațiunile de customizare in-depth (mă refer la instalare custom ROM, rootare, deblocare bootloader).

Tehnologia creează comunități. Comunitățile în general sunt utile, că se întâlnesc mai multe creiere. Am descoperit niște indivizi super smart pe threadurile de pe Forumul Softpedia și pe xda-developers, care m-au ajutat să înțeleg ce trebuie să fac, doar citind posturile la obiect pe care le-au scris. Așa că, reiterând ceea ce am zis la punctul anterior, recomand citirea threadurilor de pe acele două forumuri.

Linkuri

Epilog

Pentru orice întrebări, vă stau la dispoziție prin intermediul secțiunii de comentarii 😀

Sursa foto: gearbest.com

mihaistefan.ro