Se spune că în majoritatea situațiilor, statornicia e bună. Pe plan profesional sau sentimental, probabil lucrul ăsta e adevărat, însă nu dus la extrem :-). Deși recunosc că somnul îmi lipsește, după o seară în care Steaua a bătut fără drept de apel o echipă de tinerei din Norvegia, în care răceala de care sufăr de 2 zile îmi dă de furcă, în care temperatura scăzută din calorifere face ca radiatorul electric pe ulei să învârtă puternic contorul de electricitate, iată-mă la ora 2 fără 10 căutând (sau găsind) teme de WordPress, suflându-mi nasul și fumând o țigară. Și pentru că mă simt inspirat, vreau să vorbesc un pic despre schimbări, desigur din perspectiva neavizată a unui amator de filozofeală (nu filozofie, aia e mai complicată, nu mă bag).
La un moment dat, pe parcursul dezvoltării noastre personale (că tot e la modă sintagma și ideea în sine), vine o vreme când simțim că ceva nu mai funcționează cum trebuie, și vrem o schimbare radicală. Deseori, continuăm acest demers al identificării și punerii în practică, căutând rezolvări mai mult sau mai puțin oportune. De exemplu, acest blog a început pe blogspot. De atunci, am trecut prin .co.cc cu un hosting gratuit, a urmat apoi jurnalderazboi.net. În cele din urmă, am hotărât că, pentru a fi cât de cât credibil, chiar dacă lucrul ăsta e doar pentru orgoliul personal și nu pentru alte tipuri de beneficii, materiale sau de altă natură, trebuie să-mi cumpăr un domeniu .ro. A fost destul de greu de decis dacă să merg tot pe jurnalderazboi, sau pe crearea “brandului” propriu, respectiv mihaistefan.ro. Până la urmă, mi-am dat seama că vremurile adolescenței rebele s-au cam dus și de fapt nu sunt în război cu nimeni, așa că astfel a luat ființă prezentul blog. De la început, am schimbat vreo 4-5 teme, dintre care una făcută chiar de mine. Ideea principală este că totul s-a făcut cu pași destul de mici, nu neapărat într-o direcție bună, având în vedere că numărul de vizitatori/zi a rămas constant în ultimul an, dar nici într-o direcție rea. Până la urmă am ajuns să fiu proprietarul unui domeniu.ro și a unui recipient (metaforic vorbind, desigur) unde pot refula și atunci când am nevoie și atunci când n-am neapărată nevoie.
În ceea ce privește schimbările mai mari, tinzând spre radicale, pot spune că ceva de genul ăsta s-a întamplat acum aproape 8 luni de zile, într-o zi de martie când am decis să mă duc la un interviu și să scap de (ne)plăcerile și (ne)siguranțele vieții de freelancer. Pot spune că a fost probabil cea mai bună decizie pe care am luat-o până la momentul actual, cel puțin pe plan profesional, pentru că am învățat cu ce se mănâncă lucrul serios într-o companie serioasă și de succes. Probabil că am ceva corporatism în oase.
Ca și concluzie, schimbarea, oricât de mică sau mare, dacă te gândești la ea, înseamnă că, subconștient, ți-o dorești. Și dacă ți-e frică să o realizezi brusc, atunci fă-o cu pași mici. Așa ai șansa să te obișnuiești cu noile stări prin care o să treci. Timp e, curaj să fie…
Leave a Reply